26 decembrie 2006

Episodul 6 - Vodafone (Collection Officer)

Acest post mi-a fost propus de catre firma Lugera & Makler, firma de recrutare si plasare a fortei de munca. Din cate am aflat, postul are trei mari indatoriri, sau sarcini:


1. contactarea clientilor rau-platnici, sau mai bine zis datori, pentru a-i instiinta si a le reaminti ca trebuie sa-si plateasca facturile restante;
2. incercarea de a-i determina pe clientii ce vor sa-si rezilieze contractul cu firma de telecomunicatii Vodafone de a nu face acest lucru, de a nu parasi reteaua Vodafone;
3. oferirea de diverse informatii privitoare la contractul cu firma Vodafone si informatii despre facturi.

In linii mari astea am inteles ca ar fi principalele indatoriri ale postului de Collection Officer. Din cate am aflat, toate aceste sarcini trebuie realizate intr-o maniera diplomatica, calma, fara amenintari sau violente verbale, insa, prin natura job-ului pot face urmatoarea remarca: inevitabil te vei intalni cu diversi clienti furiosi, nervosi, care vor adresa injurii, care vor ridica tonul, care vor folosi violenta verbala si deci, inevitabil te vei incarca cu “energie negativa”. Stiti ca este o sarcina dificila…aceea de a cere bani, adica aceea de a-i comunica clientului ca va este dator si ca trebuie sa va plateasca serviciile si ca trebuie sa scoata bani din buzunar pentru a achita factura. Una peste alta, eu o vad ca pe o meserie dificila, solicitanta din punct de vedere nervos, si care ar trebui recompensata pe masura. Nu pot sa va ofer informatii cu privire la pachetul salarial, deoarece nu am ajuns in acel stadiu in care se face negocierea salariului. Cam atat va pot spune despre postul de Collection Officer din cadrul companiei Vodafone.


- Ionut J.

Din cate stiu, si Zapp are posturi asemanatoare, banuiesc ca si celelalte companii de telecomunicatii.

24 decembrie 2006

Lugera & Makler

In acest episod voi vorbi un pic despre firma de recrutare si plasare de forta de munca Lugera & Makler. In primul rand as putea spune ca are doua sedii aici in Bucuresti, unul pe Bd. Stirbei Voda nr. 26-28 (inspre capatul bulevardului Stirbei Voda dinspre Piata Constitutiei, e aproape de intersectia cu Bd. Ion Campineanu), iar celalalt este pe Bd. Iuliu Maniu nr. 59, Bl. 10A.
Am debutat la aceasta firma mergand personal la sediul lor din Stirbei Voda, pentru a-mi lasa CV-ul, ca sa fiu introdus in baza lor de date. La vreo 2 saptamani, primesc un telefon din partea unei domnisoare recrutor din cadrul acestei firme, pentru a ma prezenta la un interviu. Bineinteles ca am dat curs acestei invitatii si m-am prezentat la sediul lor. Acolo, inainte de interviul efectiv pentru acel post (Collection Officer pentru compania Vodafone, post despre care voi vorbi un pic intr-un alt episod), am fost suspus unei “asa-zise” examinari, testari…sau cum vreti voi sa o numiti. Acea examinare consta in 3 probe.

Prima proba, cea de calculator, era menita pentru a determina priceperea si cunostintele personale in utilizarea aplicatiilor Microsoft Office si a sistemului de operare Microsoft Windows. Testul efectiv consta in rescrierea in Word a unui text dat, cu o anumita formatare (font, marime, asezare in pagina, si asa mai departe); apoi utilizarea Excel-ului pentru a realiza suma unor numere de pe o coloana, crearea de noi coloane, iar in ultimul rand folosirea Web-Browserului Internet Explorer pentru a verifica lista on-line de posturi disponibile de pe site-ul Lugera & Makler. Aceasta prima proba mi s-a parut extrem de banala.

Urmatoarea proba din cadrul celor 3 era un fel de test de logica-matematica, cum il numesc ei, insa mie mi s-a parut mai apropiat de unul economic, pentru ca era cu tabele, grafice despre vanzari si profit, un fel de statistica sociala (natalitate/mortalitate/dimensiunea populatiei), pret si costuri de fabricatie de carti si asa mai departe, un pic diferite de cele invatate de noi inginerii in facultate. Ma rog, acel test trebuia rezolvat in 45 de minute din cate imi amintesc si consta in vreo 24 de intrebari de acest gen.

Pe a treia proba nici nu stiu cum ar fi trebuit sa o clasific. Era un fel de proba care vroia sa testeze capacitatea ta de a rezuma un text intr-o idee, sau mai bine zis, de a trage o concluzie. Pot spune ca n-am mai vazut asa ceva. Mi s-a parut cea mai aiurea proba, sau mai bine zis, cea mai “intortocheat formulatata”. Nici acum nu am prea intreles ce vroiau de la mine, parerea mea in anumite probleme cum ar fi “fumatul in incinta unei firme” sau parerea mea despre legea din diverse state americane (daca veti trece prin acest gen de test, veti intelege mai mult despre ceea ce vorbesc eu aici). Intrebarile erau dupa parerea mea confuz formulate….dar ma rog….poate nu sunt eu suficient de destept la asemenea teste.

Bun, la finalul acestor 3 probe, am ajuns in fata domnisoarei intervievator. Dupa cum probabil stiti, in cadrul unui interviu sunteti supus unor intrebari (eu unul am ajuns sa le cataloghez drept banalitati si generalitati) care au menirea de a realiza profilul vostru psihologic, sau portretul psihologic, nu stiu care este denumirea academico-stiintifica :P. Din raspunsurile pe care le dati voi, ei incearca sa vada daca sunteti persoana pe care o cauta pentru acel post, daca sunteti “intreg la minte”, daca sunteti apt pentru postul respectiv. Intrebarile sunt cele de genul “ce vrei tu de la viata?”, “ce asteptari ai din partea postului?”, “unde te vezi peste 5-10 ani?”, “de ce vrei sa lucrezi pe respectivul post?”.

Eu unul am inceput sa nu mai cred in astfel de intrebari (desi la o prima vedere par de bun simt si rezonabile), mai ales, ca poti debita tot felul de “aiureli”, am ajuns sa inventez tot felul de raspunsuri “complexe”, pompos formulate, pentru ca sinceritatea nu conduce mereu la rezultate bune. Dupa vreo 3 luni, timp in care am participat la tot felul de interviuri, am ajuns la concluzia ca e mai bine sa fii ipocrit in fata recrutorului, ca e mai bine sa-i spui ceea ce vrea el sa auda, decat sa fii sincer si sa-i spui cine esti cu adevarat, care este optica ta asupra vietii si a oamenilor, care sunt visurile si aspiratiile tale, asteptarile din partea postului si a angajatorului. Eu sunt un tip materialist, realist, ambitios, perseverent, direct, insa…se pare ca in ziua de astazi nu asa ceva se cauta. Ma rog…aici nu este locul pentru a ma descrie pe mine… Cam astea ar fi de spus despre firma Lugera & Makler. Sfatul meu este acela de a va inscrie in baza lor de date, in cazul in care sunteti in cautarea unei slujbe. Sunt o firma serioasa, sunt un “nume” pe piata autohtona (si nu numai) in domeniul recrutarii si plasarii fortei de munca.

21 decembrie 2006

Ce sa intrebati la un interviu

E plin pe net si cei cu cont pe BestJobs, eJobs si alte asemenea tot primiti si mailuri cu "10 sfaturi despre cum sa procedati la un interviu" si din astea. E randul meu. Nu vreau sa discut aceleasi lucruri ca in acele mailuri, desi ce e scris in ele este in general adevarat. Adica la un interviu este bine sa va duceti punctual, imbracat frumos, sa salutati frumos lumea, si in general sa respectati oamenii si locul in care va aflati.

Eu vreau sa zic din altele. Plec de la ideea ca in principal compania angajatoare obtine profit dintr-un nou angajat, si ofera, in schimbul muncii si experientei acestuia, un salariu. Prin urmare ambele parti au de profitat, compania intr-o masura mai mare, si deci cand va duceti la un interviu trebuie sa intrebati si ce beneficii aveti voi la respectivul post, nu sa fiti disperati sa-l obtineti. Prin urmare, cu liniuta:

- vorbiti clar si fara graba, si uitati-va in ochii persoanei cu care dialogati. Acest lucru este foarte important, arata maturitate, arata ca nu va este teama de cuvinte, arata ca puteti oricand sa dialogati si cu un client sau sef sau cu echipa, daca va angajati. De obicei aici multi gresesc, si atunci cand raspund la o intrebare a celui care tine interviul, se uita pe pereti, in jos, in palma, etc. Mai ales la ingineri, mai neobisnuiti cu comunicarea, e problema asta. Lasati-i celui care va angajeaza impresia ca sunteti siguri pe voi si pe ce ziceti, ca sunteti sinceri si ca puteti vorbi, nu trebuie sa traga cuvintele din voi.
- in aceeasi idee, tineti mainile pe masa, daca sunteti la o masa sau birou. Daca sunt doua scaune fata in fata, mainile pe burta, nu in buzunar, nu cazute pe langa corp, nu sub birou.
- e frumos ca inainte de interviu sa va interesati un pic despre compania la care mergeti; apoi daca bagati asa ca din intamplare o vorba, prin care sa se arate ca stiti ceva despre ei, cu ce se ocupa, o reusita ceva, e de bine;
- fiti pregatit pt intrebari de genul "de ce nu te-ai angajat pana acum?", "de ce ai plecat de la vechiul post", "de ce ai ales facultatea aceasta?", si clasicele "ce defecte credeti ca aveti?", dar raspunsurile nu trebuie sa para gandite dinainte si sa le recitati ca pe o poezie

In general cel care tine interviul va spune cate ceva despre companie, post, descriere, cerinte, etc. Dupa ce lamuriti acestea, nu trebuie sa va fie teama sa puneti si voi intrebari. Multe intrebari:

- unde este sediul in care va veti desfasura activitatea?
- care este programul zilnic? se da pauza de masa?
- exista un pontaj sau ceva asemanator?
- referitor la salariu, in ce zile se plateste, in cate transe? se dau bonuri de masa?
- se deconteaza benzina sau abonamente RATB sau Metrorex?
- se dau prime de diverse zile festive?
- se da liber de ziua nationala, craciun, anul nou, alte sarbatori? daca da, cat?
- dupa cat timp se dau mariri de salariu? depinde de activitatea voastra, de bugetul sefului, de performanta firmei?
- se da telefon mobil, laptop, masina? macar pixuri si un caiet?
- daca e munca de birou, intrebati daca veti avea un ecran LCD sau unul cu tub. 8 ore pe zi la un ecran CRT, strica ochii;
- orele suplimentare se platesc? cum?
- postul presupune deplasari dese in provincie? cum se platesc acele zile?
- ce asigurare medicala vi se ofera? pentru angajare ce teste trebuie sa mai faceti, ce acte mai sunt necesare?
- se fumeaza in cladire? exista loc de fumat? exista o sala de mese? apa de baut, cafea, etc?
- puteti sa va dati demisia oricand? daca ati facut intre timp niste cursuri, va trebui sa dati contravaloarea lor in cazul in care plecati din firma?
- ce posibilitati de avansare exista? care e organizarea firmei, unde se plaseaza in organigrama postul dumneavoastra? care e media de varsta in firma?
- cine va fi seful vostru? ce titlu are postul sau?
- care este tinuta necesara la locul de munca?

Un alt lucru de discutat este salariul. Daca sunteti intrebat ce salariu doriti, spuneti unul mai mare decat cel dorit, ca sa aveti de unde scadea la o negociere ulterioara. Cel mai bine ar fi sa nu raspundeti si sa intrebati voi cam ce salariu se ofera pt postul acesta. Daca se va zice ca e confidential si se negociaza cu fiecare in parte, insistati. Asa cum am zis mereu, la un interviu voi va duceti sa prezentati cum puteti ajuta acea companie, cum puteti munci pt ea, iar firma trebuie sa va explice ce va ofera in schimb. Sa nu vi se zica nimic despre salariu la primul interviu este aiurea rau, si nu mi se pare etic. Daca firma e la mama naibii pe la periferie sau mai rau, cereti mai multi bani, motivati acest lucru prin faptul ca veti mai sta minim o ora la dus si la intors pe drum.

Daca vi se propune o perioada de proba, cu un salariu mai mic, incercati sa obtineti si in perioada de proba acelasi salariu ca si in mod normal. Doar pt ca e luna de proba, nu inseamna ca nu munciti la fel de mult. Macar incercati. Spuneti ca acceptati salariul asta pt perioada de proba, dar salariul de dupa vreti sa-l negociati din nou atunci, dupa ce ati vazut firma si cat e de munca. Sa acceptati un salariu fara sa stiti macar cum e locul de munca si volumul de munca, as spune ca este o greseala. E o negociere, firma va ofera un salariu, dar obtine profit din munca voastra, deci insistati pentru beneficiile voastre, nu-i lasati sa aiba o atitudine de parca ei v-ar face un serviciu prin faptul ca va angajeaza.

18 decembrie 2006

M-am angajat

Asa cum dadeam de inteles si pe blogul meu, de 3 saptamani m-am angajat, dar pana acum n-am apucat sa scriu aici mai multe detalii. Cum chiar m-am angajat, nu pot da atat de multe detalii despre post precum as fi dat daca il refuzam, dar pt cei curiosi...

M-am angajat la UTI Systems, firma din UTI Grup, la Divizia de Sisteme de Securitate si Militare. Postul se numeste Product Manager, pe partea de supraveghere video, CCTV. In principal trebuie sa cunosc bine aparatura (camere video, inregistratoare, etc) si sa-mi dau cu parerea daca o anume camera e mai potrivita pt un sistem anume, sau nu, sa dau cu parerea despre cum ar trebui sa arate un anume sistem de securitate in functie de ce vrea clientul, lucrez la elaborarea ofertelor, relatia cu furnizorii din strainatate, etc. O sa mi se dea un laptop, un telefon, sper si la o masina candva. Munca e de birou, nu montez nimic, nu programez nimic, doar trebuie sa fiu informat si sa-mi ajut sefii, care se ocupa de relatia cu clientii, eu trebuind sa fiu priceput pe partea tehnica ca sa recomand una sau alta.

Sediul acesta este in Pantelimon, pe Bld. Chisinau. Oamenii sunt ok, colegii sunt prietenosi, atmosfera e ok. Nu se cere sa vin la costum. M-a cam enervat la inceput ca trebuie sa le zic pe numele mic la toti, indiferent de ce varsta sau post ar avea, de parca politetea si respectul ar fi ceva de care sa te feresti, dar asta e, ma obisnuiesc.

Cat despre procesul de angajare in sine, a fost rapid, parca prea rapid. Intr-o vineri m-au sunat sa vin marti sau miercuri la interviu. Acesta s-a desfasurat cu un sef mai mare, si cu o domnisoara de la Resurse Umane. Mi s-au zis cateva despre companie, seful mi-a explicat un pic despre organizarea diviziei, si cam ce presupune postul meu. Am fost intrebat, pe scurt, ce am facut intr-un post anterior intr-o firma la care am lucrat cateva luni in facultate (intamplator si acolo tot cam acelasi lucru il faceam, ma jucam cu aparatura), de ce am ales sa fac masterul la ASE si nu tot la Electronica, daca vreau un post in care sa avansez sau nu (de parca ar zice cineva ca nu). Cam atatea, a fost de maxim 30 de minute totul. Eu zic ca m-am descurcat ok, le-am zis cinstit ce stiu sa fac si mai ales ce nu stiu, ca sa nu ajung dupa aia intr-o situatie in care sa mi se ceara sa fac ceva ce chiar habar nu am (de ex programare sau circuite electronice sau dracii din astea). M-au mai intrebat ce salariu doresc si le-am zis cifra standard pe care eu o doresc, in conditiile in care nu stiu totusi multe chestii si nici experienta nu am.

Dupa 2-3 zile, m-au sunat sa-mi spuna ca a fost ok, vor sa ma angajeze, si sa vin luni sa-mi spuna ce-mi ofera. Mi-au oferit exact salariul pe care l-am vrut si eu (acum ma gandesc ca poate trebuia sa zic mai mult, poate dadeau). Din 6 in 6 luni e posibilitate de prime si mariri. Zilele libere sunt cele pe care le da si statul in mod normal. Orele suplimentare nu se platesc, din pacate. Se dau bonuri de masa. Programul e de la 8:30 la 17:30, cu o ora pauza de masa in centrul zilei.

Am acceptat, mi-au trimis lista cu acte pe care sa le aduc, am semnat tot felul de declaratii si contracte, am facut protectia muncii, am facut analize medicale, si cam asta e... deja de 3 saptamani lucrez, e ok, nu ma plang.

Ce m-a mirat e ca nu au fost deloc teste. Nici de cunostinte, nici de engleza (de ex din primele zile am vorbit cu niste nemti, dar nu verificase nimeni inainte daca stiu engleza asa cum am scris in CV), nici psihologic nici nimic. Practic a durat o saptamana si ceva toata angajarea, timp in care am fost doar de 2 ori la sediul lor, prima oara la interviu, apoi ca sa-mi spuna ce-mi ofera. CV-ul il depusesem la UTI la targul Angajatori de Top, de la Sala Palatului, cu vreo luna inainte.

- nwradu

09 decembrie 2006

Concurs

Un prieten m-a rugat sa pun pe blog acest afis. Click pe el pt varianta cat ecranul.

05 decembrie 2006

La sfarsit de an

Comentariul lui Cristian de la postul despre targul Angajatori de Top, de la Sala Palatului, m-a facut sa ma gandesc acum la toate targurile la care am fost anul acesta. Nu multe, unul in primavara, Arenele Carierei, si doua acum toamna, Angajatori de Top si Jobfest 2006. In postul despre Angajatori de Top spuneam ca nu am fost prea impresionat, dar dupa ce le-am vazut si pe celelalte si am tras linie, pot spune acum ca a fost cel mai reusit de acest an.

Motive: cu adevarat angajatori de top: Microsoft, IBM, Xerox, HP, apoi firme mari in Romania precum Cosmote, Zapp, Dacia, Romtelecom, RCS, UPC, UTI, banci, din astea care angajeaza oameni cu toate tipurile de pregatiri. Prin comparatie, la Jobfest doar Oracle as putea mentiona dintre firmele cu adevarat mari in lume, Dacia si HP si BRD fusesera si cu o luna inainte la AdT, in rest nimic prezent la nivel national sau mai mult, si care sa si angajeze lume din orice domeniu (adica degeaba era Michelin acolo). Ca "plus" Jobfest s-a bucurat de prezenta multor firme de recrutare a fortei de munca (linkurile in dreapta in sidebar), ceea ce e bine. Trecand mai departe, locatia aleasa de Angajatori de Top, Sala Palatului, a fost mai potrivita, standurile mai mari, incapeau mai multe persoane la fiecare stand, existau canapele pe care sa-ti tragi sufletul, era un bufet de unde sa iei un suc, si cel mai important, s-a desfasurat vineri si sambata, permitandu-le deci si celor care deja lucreaza sa ajunga acolo in weekend. Jobfest a fost mai inghesuit, spatiu mai mic, fara scaune, fara aer parca. Arenele Carierei era la etajul 4 in TNB, de urcai pana iti ieseau ochii, si tot asa, fara nici un scaun de odihna, fara o apa minerala, etc. La Arenele Carierei au fost si Vodafone (desi nu e mare lucru, dupa cum voi zice mai jos) si mai multe banci decat la toate celelalte, plus Coca-Cola parca.

Un lucru deranjant la astfel de evenimente: multi "angajatori", cand te duci sa vorbesti cu ei si sa le lasi un CV, iti spun ca nu are rost, si iti dau adresa de web pe care iti poti completa CV-ul si poti aplica direct de acolo la joburi in compania lor. Astfel au facut Oracle, HP, o gramada de banci, Cosmote, etc. Si daca iti iau CV-ul, tot ramai cu impresia ca il iau doar ca sa termine mai repede discutia si il arunca intr-o cutie acolo, pt ca imediat iti spun "mersi pt CV, dar va rugam sa va inregistrati pe site-ul nostru si sa aplicati de acolo direct". De ce ma deranjeaza asta? Pt ca nu trebuie sa vin la un targ ca sa aflu asta, stiam deja de aceasta posibilitate. Vreau sa vin la stand ca sa pot vorbi direct cu angajatorul, sa-mi spuna cum e in companie, cati oameni cauta, un salariu mediu sau de inceput, macar ca idee asa, nu clasica "se negociaza cu fiecare", ce beneficii se mai dau, care e organigrama si lantul ierarhic, si o gramada de alte informatii.

Mi se pare uneori ca firmele inchiriaza degeaba aceste standuri-uri, din moment ce nu utilizeaza la maxim (sau macar mediu) posibilitatea de a vedea in carne si oase candidatii si forta de munca disponibila. Inteleg ca se plictisesc si cei de la resurse umane sa poarte astfel de discutii cu fiecare, dar asta e meseria lor, pt asta sunt platiti. In loc sa se uite pe CV-ul pe care il dau, sa intrebe ceva, sa dialogheze un pic cu candidatul, macar cat sa vada cum vorbeste si daca poate scoate 2 cuvinte din el, doar iau CV-ul, il pun intr-o cutie, si "ok, next". Jobfest cel putin a fost promovat bine si in diverse locuri, si cu o reclama interesanta, ceva la modul "vino sa-i vezi la fata" pe angajatori. Vin, dar nu prea vor ei sa fie vazuti.

O alta chestie bizara, un targ bun a fost Arenele Carierei, prin aprilie sau mai sau cand a fost, si apoi nimic pana in octombrie, cand intr-un interval de cam o luna au fost 3 astfel de evenimente, si cu cel de la liceul Petru Maior se fac 4. Deja la Jobfest la jumatate din standuri nu avea rost sa las CV, pt ca lasasem cu 3 saptamani inainte la Angajatori de Top, si unii dintre recrutori m-au recunoscut de la acel targ (cea de la Cosmote m-a recunoscut din primavara, dar asta pt ca ne-am contrat un pic atunci).

Asta nu inseamna ca cine vrea un job, isi poate permite sa rateze un astfel de eveniment pe motiv ca a fost acum o saptamana la altul. Nu stii niciodata de unde sare iepurele, cine e la stand cand dai CV-ul, ce pliant sau revista utila primesti, din care gasesti ceva interesant.

23 noiembrie 2006

Episodul 4: Cris-Tim

Undeva la sfarsitul lunii septembrie anul curent (2006) a avut loc in incinta liceului Petru Poni de pe Bd. Timisoara o “Bursa a locurilor de munca pentru tinerii absolventi”. Acolo cu mult fast si multa publicitate au participat vreo 50-60 de firme. Marele pacat al acestui eveniment a fost acela ca numarul reprezentativ de posturi oferite la acest targ erau acelea de zugravi, faianteri, cofetari, ospatari, macelari, croitorese si lista poate continua cu astfel de job-uri subcalificate din punct de vedere al pregatirii si personalitatii mele.

Acolo, bineinteles ca am facut o impresie foarte buna asupra reprezentatilor diverselor firme, mai ales datorita poftei mele de vorba si a calitatilor mele oratorice :P. Cum ma adresam unui anumit reprezentant al unei firme, cum celelalte persoane din jurul acesteia, de la alte companii imi solicitau si ele CV-ul meu, intuind in mine un promitator agent de vanzari sau mai stiu eu ce altceva. Care va sa zica am facut un show de zile mari si am atras atentia angajatorilor. Cum m-au vazut deschis la discutie si entuziasmat poate de acest eveniment, televiziunile prezente au tabarat pe mine, care mai de care, pentru interviuri. Poate ca ar fi timpul sa mentionez ca eu nu cunosc nici jena, si nici rusine, iar cand nu ma descurc, nu ezit nici sa cer ajutorul celor din jurul meu. Asa sunt eu…o fi bine…o fi rau…asta sunt. Asa…revenind la Cris-Tim…acolo printre numeroasele firme prezente se afla si producatorul numarul 1 de mezeluri in Romania, cum le place lor sa se auto-intituleze. Probabil am creat o impresie buna doamnei angajator astfel incat la inceputul lunii octombrie am fost chemat pentru un interviu la sediul lor. Cu regret am aflat acolo ca am fost solicitat pentru un post in departamentul lor de IT (daca il putem numi asa) unde ar fi trebuit sa ma ocup de depanarea sistemelor acestora, de retelistica, de administrare server si sa predau vreo 3 luni Office Excel unor angajati de-ai lor care nu au mai avut contact pana acum cu aceasta aplicatie. Sediul Cris-Tim daca nu stiati se afla pe Bd. Bucurestii Noi (e continuarea Bd.-ului Grivita) nr. 140 [adica la mama naibii]. Deoarece sarcinile postului nu m-au satisfacut si nici salariul oferit (300 euro/luna) a trebuit sa ii refuz.


- Ionut J.

20 noiembrie 2006

Interviu cu un head-hunter

George Butunoiu, head-hunter, isi spune parerea despre piata fortei de munca din Romania, despre candidati si despre cum sa-ti cauti o slujba, in articolul din EVZ.

EVZ: Multi tineri spun ca nu-si gasesc loc de munca in Romania. Ca e greu
pentru ei...

George Butunoiu: I-as intreba cate CV-uri au depus. Pentru ca la 400-500 de
CV-uri, rata de raspuns este de 4%-5%! Asta trebuie sa inteleaga candidatii care
au aplicat de 20 de ori in sase luni si care apoi doar asteapta. Ca trebuie sa
trimita 20 de CV-uri pe zi! Si sa aplice si spontan, direct la firmele la care
isi doresc sa lucreze.

12 noiembrie 2006

Jobfest 2006

Alt targ de joburi, intre 15 si 17 noiembrie, la Cercul Militar National. Detalii, lista participantilor, sunt disponibile la adresa jobfest.ro

Update: am fost vineri. Parca sa zic ca targul anterior, de la Sala Palatului, a fost mai interesant. Bogdan spune in comentarii ca la Cercul Militar au venit companii de top din Romania, asa este, dar la cel de la Sala Palatului au fost mai multe astfel de companii, de ex IBM, Microsoft, Cosmote, Zapp, Xerox, mai multe banci, etc, care aici au lipsit. Acest targ s-a bucurat de prezenta Oracle, care n-a fost la celelalte, si de prezenta multor firme de recrutare. Era insa mai inghesuiala, si mai putin loc la standuri.

Nu mi-a placut ca de ex multe firme spuneau "nu e nevoie sa ne lasati CV-ul, intrati la noi pe site si completati acolo si puteti aplica la joburi tot de acolo". Atunci de ce ai mai platit bani sa ai stand aici, si de ce am mai venit eu la targ? Nu ca sa vorbesti fata in fata cu eventualii candidati, nu ca sa vorbesc cu cineva de la HR si sa-si spun ce am de spus?

08 noiembrie 2006

Primul angajat McDonald's in Romania

Marian Alecu, in prezent director general al filialei romanesti al giganticului lant de restaurante, povesteste in acest articol despre cum a inceput compania McDonald's in Romania. Interesante sunt si comentariile lasate de diversi cititori.

04 noiembrie 2006

Interviuri

As vrea sa-mi spun parerea in legatura cu interviurile la care am fost si gustul amar care mi l-au lasat mai mult de 90% din ele! Lucrez de 2 ani jumatate in vanzari. Am vandut de la pixuri, sosete, agende pana la actiuni si carduri exclusive si servicii la cele 2 locuri de munca pana acum. M-am oprit la un moment dat pentru ca am zis ca vreau un job serios intr-o companie mare unde sa am stabilitate si ceva mai multi bani decat la firmele la care lucram!!!!

Vreau sa va povestesc ca am fost la peste 25 de interviuri in cele 3 luni de cautare deoarece nu am acceptat un salariu mai mic de 300 Euro dat fiind experienta capatata. Am avut surprize de genul C&C (150 Euro), Cosmote (200Euro), firmele de soft plateau mai bine dar programul era nenorocit rau!

Pana si prin agentii de recrutare am incercat si numai pretentii si intrebari, examinari psihologice, cacaturi pana la urma daca stai sa te gandesti ca erau posturi de entry level! Ce voiau sa vada? Daca sunt psihopat si vreau sa omor oameni!!! Sa fim seriosi!!!

Pana la urma m-am lasat pagubas si am zis ca n-are rost sa mai caut la firme mari si mi-am gasit la o firma care e la inceput de drum si platesc binisor!!! Ce voiam de fapt sa spun este ca noi suntem de vina ca salariile sunt asa mici pantru ca le acceptam si ne multumim cu putin!!
Ce-ar fii daca la o firma care are nevoie de 4 oameni si ofera un salariu de cacat pentru situatia din Romania, din 20 de intervievati 19 ar refuza oferta salariala si la urmatorul grup din nou!!! Ce credeti ca ar face???? Va spun eu!!! Ar mari oferta salariala nu credeti!!!

Asa ca macar tinerii care au un viitor si vor ceva de la viata nu mai acceptati toate ofertele de kakat ale profitorilor alora. Incercati sa mergeti la o agentie de recrutare serioasa sa va evalueze!!! Dupa aceea veti stii cat sa cereti. Da!!! CERETI!!!!! Ca daca nu cereti nu vi se va da!!! Nu va fie rusine!!! Lor nu le e sa dea putini bani!!! Daca vor sa faca bani la noi in tara trebuie sa si plateasca altfel sa faca afaceri in China, unde au mana de lucru ieftina.
Bafta celor ce urmeaza sa mearga la vreun interviu!!!

-Razvan C.

Acest articol, venit pe mail la nwmania[AT]gmail.com, ridica o problema interesanta: sa ceri un salariu mare de la inceput, chiar daca unele firme nu vor accepta sa ti-l si ofere? Sau sa scazi suma dorita cu gandul ca asa poate ai un avantaj asupra celorlalti care vin la acelasi interviu, dar care vor salariu mai mare pt respectivul post? Eu as zice ca mai ales la inceputul carierei, cand salariul conteaza mult, pt ca ai nevoie de bani la tinerete, nu trebuie renuntat la ideea unui salariu mare... te vor refuza cateva firme... dar si cand gasesti una care sa zica OK, a meritat efortul si asteptarea si cautarea suplimentara. Poate la noi, asa cum zice Razvan, firmele ofera niste posturi unor oameni supra-calificati, in care se munceste mult pt bani putini, si din cauza ca inca nu le-au inchis toti candidatii usa in nas si nu le-au zis-o pe "aia dreapta" in fata.

01 noiembrie 2006

Episodul 3: McDonald's

Tot in urma participarii la acel targ de job-uri ce a avut loc la liceul Petru Poni (“Bursa a locurilor de munca pentru tinerii absolventi”) am fost contactat si de firma McDonald's Romania pentru un post sub numele de “Manager Trainee” (adica pe romaneste Manager Ucenic). Asadar am fost convocat intr-una din ultimele zile calduroase ale lunii octombrie, la o prezentare a acestui post, in incinta restaurantului McDonald's de pe Bd. Regina Elisabeta (cel de langa parcul Cismigiu). Acolo, undeva in spatele “usilor inchise”, au o incapere de vreo 15 locuri, amenajata de forma unei sali de clase (bancile din dotare iti lasa aceasta impresie), cu tabla, cu televizor si video (probabil pentru prezentari multimedia). In acea incapere am avut o intalnire cu doi reprezentati ai Departamentului lor de Resurse Umane, care ne-au tinut o prelegere (mie si celoralti 12 candidati) despre acel post. Ni s-a explicat cu de-amanuntul ce presupune acel post, care sunt pasii care trebuie urmati pentru a deveni Managerul unui restaurant McDonald's si asa mai departe. Voi incerca sa detaliez un pic in continuare ceea ce am aflat si eu in urma acelei intalniri.

Sa incepem cu inceputul: pentru a accede la functia de manager de restaurant trebuie sa treci printr-un program de pregatire ce dureaza intre 6 si 9 luni (asta in functie de programul zilnic de 6 respectiv 8 ore de lucru in cadrul restaurantului McDonald's). In aceste 6-9 luni tu, ca Manager Trainee inveti timp de 4 ore pe zi tot ceea ce trebuie sa stii despre folosirea aparatelor din cadrul unui restaurant McDonald's (ma refer la prajitoare, friteuze, aparate de inghetata, dozatoare si alte asemenea ustensile). Inveti cum sa intorci un hamburger pe plita, cand sa scoti cartofii de la prajit, la ce temperatura se prepara toata gama de mancaruri oferita de McDonald's si asa mai departe. Totodata inveti cum sa operezi la o casa de marcat, cum trebuie sa speli pe jos, ce fel de detergent si in ce cantitati trebuie folosit acesta pentru spalatul pe jos si a WC-urilor. Toate acestea, in ideea de a sti ce sa pretinzi subordonatilor, atunci cand vei fi sef (manager), sau de a sti sa-l inlocuiesti pe oricare dintre angajatii unui restaurant McDonald's in cazul in care acesta nu va putea ajunge la serviciu, fie ca da masina peste el, fie ca este concediat, sau din alte terte motive. [Si cand zice "inveti", nu se refera la teoria pe hartie, ci chiar prajesti hamburgeri, vinzi la casa, speli pe jos si WC-uri, faci de toate adica] In restul de 2-4 ore ale programului zilnic inveti partea teoretica a ceea ce inseamna a fi Manager McDonald's. De-a lungul acestor 6-9 luni de instructie sustii totodata teste periodice care iti permit sa acumulezi un anume numar de puncte, si pentru a demonstra superiorilor tai ca ai acumulat experienta si cunostintele necesare postului de Manager McDonald's.


Acum cateva detalii importante: in primul rand vei lucra in toate schimburile posibile si anume de dimineata de la ora 6 pana la pranz, de la pranz pana seara si de seara (de la ora 10 pana dimineata la ora 6); in al doilea rand, vei lucra si in weekend, avand dreptul la 2 zile libere pe saptamana, insa acestea nu vor fi numai sambata si duminica, ci si in mijlocul saptamanii. Sefii de restaurant si managerii sunt cei care intocmesc programul zilnic al unui angajat, in ce zile va lucra acesta si asa mai departe. Acum, in cazul in care vei trece de toate testele acestei perioade de pregatire vei putea ajunge Manager al unui restaurant McDonald's.


Ierarhia in cadrul unui restaurant McDonald's este urmatoarea: cea mai de jos treapta este cea a simplilor lucratori (cei de la casa, cei care intorc hamburgeri pe plita, cei care dau cu matura si aduna tavile si gunoaiele, cei care curata WC-urile), apoi, urmand traseul ascendent, urmeaza Managerii de nivel II, adica ceea ce poti deveni tu in urma celor 6-9 luni de pregatire, pe care am descris-o mai sus. Numarul managerilor de nivel II intr-un restaurant este de vreo 5. Deasupra se situeaza Managerii de nivel I. Intr-un restaurant McDonald's sunt 1 sau 2 astfel de manageri de nivel I. Cea mai inalta pozitie intr-un restaurant este aceea de “Store Manager”.


Acum cateva aspecte referitoare la salariu. Salariul pe care il primesti de-a lungul celor 6-9 luni de pregatire este de 10,5 milioane ROL in mana (adica net). La finalul celor 6-9 luni de training, in cazul in care te-ai dovedit a fi un bun ucenic, ai trecut toate testele la care ai fost supus, ai asimilat tot ceea ce era de asimilat vei fi numit Manager (de nivelul II). In acel moment, salariul tau va ramane tot 10,5 milioane ROL, insa ai dreptul la un castig suplimentar care sa-ti “rotunjeasca” veniturile. Despre ce este vorba? Fiecare restaurant in parte are stabilit un anume target de vanzari (implicit incasari). Daca se va depasi acel target, 1% din suma cu care s-a depasit target-ul va fi impartita in mod egal intre Store Manager, Managerii de nivel I si Managerii de nivel II. Asadar dupa cum spuneam in inceputul acestui “episod” intr-un restaurant sunt 1 Store Manager + 1 sau 2 Manageri de nivel I + vreo 5 Manageri de nivel II = 8 Manageri (am luat cazul cel mai putin favorabil…:D…cum se foloseste de obicei in masuratori). Asadar 1% din suma cu care s-a depasit acel target va fi impartita intre acesti 8 oameni. Tu vei primi asadar 1%/8=0,125% din suma respectiva. Acum…sa nu va entuziasmati prea tare, deoarece, este la mintea cocosului ca McDonald's stabileste acel target in urma unei atente analize si a unor foarte precise statistici elaborate de-a lungul timpului, statistici ce tin seama de locatia restaurantului (adica daca este in oras, sa zicem la Romana unde este mereu plin…sau pe Trafic Greu unde e mai mereu pustiu), de castigurile lunare medii si asa mai departe. Interesul firmei McDonald's este sa-si bage in propriul buzunar cea mai mare parte a profitului inregistrat de vreun restaurant de-al sau…asadar…nu va asteptati la prea mult. Sunt intr-adevar luni in care, din spusele doamnelor din cadrul Departamentului de Resurse Umane ale firmei McDonald's, managerii starnesc invidia celorlalti angajati, deci din cate sa inteleg, din cand in cand acel procent care revine managerilor este consistent.


Inca niste aspecte, mai putin semnificative, cu caracter informativ, ar fi acelea ca, la servici trebuie sa ajungi cu ceva timp inainte pentru a putea sa-ti calci uniforma cu care te vei imbraca pe durata programului de lucru (da…nu glumesc, au o camera in spate cu fier de calcat); angajatii pot cumpara mancare din cadrul restaurantului la jumatate din pretul de vanzare (insa dupa o anumita perioada ti se ia sa mananci zilnic la Mac); tot in spate au o camera, unde poti manca in pauza de masa, au cica si un cuptor cu microunde, daca vrei sa-ti incalzesti mancarea de acasa (asta in cazul in care vii cu ciorba sau sarmalele la pachet), in aceeasi camera cica ar avea si TV, in cazul in care vrei sa te recreezi sau sa vezi ultimele cotatii la bursa :P in timp ce mananci. Dragilor, cam asta ar fi despre McDonald's…mai multe nu cunosc nici eu…v-am spus ce am aflat si eu la acea prezentare de post.


-Ionut J.



Completari: dupa acele 6-9 luni, nu ajungi in mod sigur Manager, ci doar daca faci mai bine decat ceilalti la acele teste. Daca nu faci, mai impachetezi hamburgeri si mai speli podelele inca un "sezon competitional". Managerii au acel bonus salarial, 1% din depasirea planului lunar se imparte intre ei. Ca sa conteze la ceva acel bonus, sa simti ca ai un salariu bun, sa presupunem ca vrei sa obtii 10 milioane lunar din imparteala asta. Facand calculele rezulta ca intr-un magazin cu 8 manageri trebuie sa se depaseasca planul lunar cu 8 miliarde de lei, din care 1% (80 de milioane) se impart la cei 8 manageri si fiecare ia cate 10 milioane bonus. Trebuie deci ca planul sa fie depasit substantial pt a fi un bonus semnificativ.

30 octombrie 2006

Episodul 2: Coca-Cola HBC Romania

Vazand eu ca nu iese nimic cu postul ala de la P&G am apelat si la serviciul oferit de site-urile astea precum “ejobs”, “best-jobs”, m-am inscris, mi-am completat CV-ul ala on-line si am inceput sa aplic intr-o veselie pe unde vedeam post de manager, manager asistent, sef departament, sef raion si alte astfel de posturi pe la diverse firme, posturi pentru care nu se cerea experienta anterioara. Acum nu ramanea decat sa astept sa fiu contactat. A trecut o saptamana, doua, eu nerabdator fiind am plusat si am inceput sa sun pe direct la firme, sa le trimit CV-ul pe mail in speranta ca imi voi mari sansele de a fi sunat.

Dupa ce m-am chinuit sa aflu telefonul de la sediul Coca-Cola (a trebuit sa sun la telefonul clientului…08000… ca sa il aflu pe cel de la sediu…ca nu e trecut pe nicaieri) am reusit intr-un final sa vorbesc cu cineva din cadrul Departamentului de Resurse Umane trimitandu-i respectivei persoane un mail cu C.V.-ul meu. La cateva zile am fost sunat pentru un post de Bussiness Developer (suna foarte pompos si foarte important), care pana la urma s-a dovedit a fi in mare masura un post de Agent de Vanzari. Ce presupunea asta: Coca-Cola imi impunea un target de 35 de operatii zilnice; aceste operatii insemnau –recuperare credite de la clientii Coca-Cola (adica diversele magazine care vand Coca-Cola, prin magazin intelegandu-se de la gheretele de cartier pana la hypermarketuri de genul Mega-Image), verificarea situatiei stocului, lansare de comenzi. Daca ar fi fost sa face un calcul simplu, sa zicem ca as fi facut in fiecare locatie 3 dintre aceste operatii asta ar fi presupus sa merg in cel putin 11 locatii diferite. Ca urmare, postul presupunea mersul din locatie in locatie si efectuarea acestor operatii. Asadar de dimineata de la 8 si pana seara la 17 mi s-a spus din capul locului ca va trebui sa ma aflu pe teren, asta presupunand a avea de a face zilnic cu traficul bucurestean, trafic pe care il cunoasteti cu totii daca sunteti posesor de carnet de sofer.

Un avantaj al acestui post ar fi fost faptul ca aveai la dispozitie masina si telefon din partea firmei (cred ca ati vazut ca cei de la Coca-Cola conduc Fiat-uri Punto [conduc si altele, de la Fiat Stylo pana la Dacia SuperNova]). Am uitat sa mentionez ca tot de datoria mea era sa aranjez frigiderul Coca-Cola din locatiile respective, astfel incat sa fie la vedere, sa fie curat, asadar se mergea pana la a pune eu mana pe carpa si a-l spala in cazul in care angajatii magazinului nu se ocupau de acest lucru. Probabil ca nu as fi avut probleme la capitolul asta…pentru ca nu sunt crescut nici in puf, nici print nu m-am nascut si deci nu as fi ezitat sa fac si acest lucru. Totusi cred cu convingere ca datorita spiritului meu de leader si capacitatilor mele de persuasiune i-as fi determinat pe angajatii respectivelor magazine sa se ocupe de acest aspect. Pana la urma am refuzat acest post deoarece slujba era de fapt o slujba de teren. Acum sa nu credeti ca sunt absurd sau pretentios si nu sunt dispus sa fac deplasari in interes de serviciu, insa acest post presupunea aflarea mea in trafic aproape toata ziua.

-Ionut J.


Salariul nu a fost discutat la acest interviu, dar avand in vedere ca postul nu cere cine stie ce pregatire, si iti dadea si masina si telefon, nu putea sa fie foarte mare.

Manager Carrefour, la doar 25 de ani

Un articol din Evenimentul Zilei de azi ne-o prezinta pe Andreea Mihai, directorul de marketing al lantului de hipermarketuri in Romania si al doilea om ca importanta al Carrefour Romania, dupa managerul general. La 25 de ani ajungea in aceasta functie, un lucru de laudat. Ma rog, si studiile si CV-ul au ajutat-o, parerea mea, si nu doar norocul.

25 octombrie 2006

Targ de joburi.

Intre 27 si 28 octombrie, la Sala Palatului, intre 10 si 18, targul Hipo - Angajatori de TOP. Detalii pe http://www.hipo.ro/index.php/angajatoriDeTop

Update: am fost, am vazut, am lasat CV-uri. Nu mi s-a parut cine stie ce. Prima concluzie: cine stie programare bine, nu moare de foame. Eu nu stiu, asa ca next! A doua concluzie: nu se cauta ingineri, cel putin nu pt inginerie. Sau din companiile care au fost prezente, nu cauta nici una. Daca nu stii programare sau baze de date, ti se ofera posturi de tehnician, raspunzator la telefoane, datator cu ciocanul intr-un xerox stricat... de parca iti trebuie mare diploma pt asta. Si un delfin dresat ar putea face acel job. A treia concluzie: 80% din cei de pe acolo aveau niste CV-uri jenante: prost paginate, scrise aiurea, fonturi bizare... jenant. Cand acel CV te reprezinta intr-un loc care iti poate aduce bani, ai zice ca poti depune mai mult de 8 minute efort ca sa-l faci mai aratos. Multi nu pot. Numarul patru: un astfel de eveniment este plictisitor si obositor, si nici macar nu mi s-a parut foarte mare.

15 octombrie 2006

Loyalia

Am incercat sa-mi fac cont pe site-ul agentiei de recrutare Loyalia. Nu strica niciodata un CV in plus. Surpriza a fost pe site. Foarte frumos, totul in flash, bine facut si desenat. Atata doar ca partea de Log In nu merge pe Firefox, ci vrea IE 6. Am deschis site-ul in IE 7, ca daca vrea IE, IE sa fie (nu e ceva nou, si Vodafone tot IE vrea, si alte companii, cred ca au luat toti un script de completat CV facut de cineva doar pt IE). Doar ca Loyalia nu merge nici pe IE 7, ci vrea chiar IE versiunea 6...

Episodul 1: Procter&Gamble

[cititi intai Prologul]


Bineinteles ca a urmat un interviul la firma mama, P&G (au sediul in Pipera, in Iride Business Park, B-dul. Dimitrie Pompei nr. 9-9A). Acolo am fost intervievat de sefa departamentului unde ar fi urmat sa lucrez in cazul in care as fi fost angajat. Acolo am aflat mai multe detalii despre postul in sine. Era vorba despre Departamentul de Achizitii (Purchasing Department cum le place reprezentatilor de Resurse Umane sa le numeasca…de parca romaneste nu mai stiu…de cand cu firmele astea straine am uitat sa vorbim romaneste). Ce inseamna asta…sa zicem ca P&G avea nevoie de fluturasi sau avea nevoie de servicii de promovare a produselor lor, atunci ma punea pe mine si pe altii ca mine din cadrul acestui departament de Achizitii, sa iau legatura cu firme care se ocupa cu fabricarea de fluturasi publicitari sau cu firme de promotii si sa achizitionez aceste produse, respectiv servicii.

Salariul era de 12 milioane, pentru post de incepator (entry-level). La interviu am fost intrebat tot felul de intrebari pentru a fi evaluat si apreciat, cand in engleza cand in romana (am inteles ca P&G are multi angajati straini care lucreaza aici in Romania). Tipa care m-a intervievat mi s-a parut speriata, cred ca am timorat-o cu personalitatea mea puternica. Dupa interviu a ramas ca ma suna in cazul in care voi fi ales pentru acel post. Pana la urma n-a fost sa fie…probabil aia cautau o “leguma”, nu un tip dezinvolt….cine stie. [ : ]


- Ionut J.



Daca nu ma insel, cei de la P&G l-au rugat si sa tina secret detaliile despre post si salariu. Dar noua nu ne pasa :))

Prolog

La insistentele si recomandarea unui prieten de-al meu (adica eu, Radu) m-am decis sa va impartasesc experientele si pataniile mele referitoare la incercarea de a-mi crea o cariera in tara mea natala, eterna si fascinanta Romanie.

A fost o data ca niciodata…haideti sa incepem cu inceputul: am absolvit anul acesta (2006) dificila Facultate de Electronica, Telecomunicatii si mai nou si Tehnologia Informatiei (asta ca sa sune mai frumos pentru elevul de clasa a 12-a care, dupa o trecere in revista a tuturor optiunilor sale, sa incline spre a urma aceasta facultate) din cadrul Universitatii Politehnica Bucuresti.

Deoarece eu unul sunt o persoana practica, realista si materialista, dorinta de a ma angaja s-a manifestat intr-o mica masura inca din timpul facultatii, iar acum dupa absolvire aceasta dorinta a devenit mai pregnanta. Vedeti voi... eu am visuri de marire, faima si avere, daca nu faima, macar avere. Asadar, primul pas pe care l-am facut in acest sens a fost acela de a-mi intocmi un C.V. (desi subtirel tinand cont ca nu am la activ decat vreo 2 saptamani de experienta si anume aceea de promoter pentru Coca-Cola) deoarece fara asa ceva nu poti porni pe lungul si anevoiosul drum de croire a carierei.

Urmatoarea etapa a fost, firesc, aceea de a lua contact cu diverse firme ofertante de locuri de munca. De la bun inceput ar trebui sa precizez faptul ca mie nu mi-a placut facultatea pe care am terminat-o si nici nu am avut intentia de a ma angaja pe profilul facultatii absolvite. Ceea ce imi place mie este sa stau de vorba cu lumea (sunt un tip sociabil, comunicativ, glumetz, de multe ori chiar teatral, deja veti crede ca incep sa ma dau mare), sa observ ceea ce se intampla in jurul meu, sa-i studiez pe semenii mei. Asadar era de asteptat sa-mi caut de lucru in alte domenii decat cele tehnice. Mai departe, bineinteles urmeaza stabilirea contactului cu firmele la care doream sa lucrez. Am stat eu si m-am gandit asa… si am zis ca cele mai mari sanse pentru o cariera frumoasa cu posibilitati de promovare le ai intr-o firma mare (multinationala chiar) cu renume, care sa isi permita sa isi plateasca angajatii oferindu-le salarii mari si multe alte beneficii (cum se poarta acum). Asadar am debutat prin a merge direct la firme si a incerca sa discut cu reprezentantii Departamentelor de Resurse Umane ale respectivelor companii.

Am fost la banci (BCR, BRD, FinansBank, OTP, PostBank) unde am fost tratat cu indiferenta si raceala, neprimindu-ma la departamentele lor de Resurse Umane si trimitandu-ma in schimb la Oficiul de Registratura pentru a-mi depune CV-ul. Totodata am incercat la marile firme de telecomunicatii (Orange, Vodafone, Zapp, Cosmote, Romtelecom). Singurii amabili au fost cei de la Cosmote si de la Romtelecom care m-au primit si am reusit sa discut cu reprezentatii lor din cadrul Departamentelor de Resurse Umane. De discutat am discutat, le-am explicat ca nu vreau sa-mi limitez sansele vizand un anume post si ca ma pot chema pentru mai multe domenii (vanzari, achizitii, management, departament tehnic…vedeti voi, stimati cititori, eu sunt adeptul conceptului de om multivalent, Uomo Universale cum il numeau Renascentistii). Problema este ca eu am ramas doar cu discutia. Vazand ca nu sunt cautat si nu ma baga in seama, am apelat si la alte metode de contact si anume, am apelat la acele firme de “recrutare si plasare a fortei de munca” precum ManPower (cea mai mare si renumita), Loyalia, Lugera & Makler si altele despre care am aflat de pe Internet. Un raspuns foarte prompt am primit de la ManPower care m-au chemat la un interviu pentru a ma evalua, a ma cunoaste si eventual a ma propune pentru un anume post. Acolo am completat un chestionar cu diverse intrebari care aveau scopul de a vedea ei ce anume cauti tu, ce fel de fire esti si asa mai departe. A urmat apoi o mica discutie cu unul dintre recruit-eri si la cateva zile am fost contactat pentru un post la Procter&Gamble.

- Ionut J.


[continuarea in Episodul 1]