Episodul 2: Coca-Cola HBC Romania

Vazand eu ca nu iese nimic cu postul ala de la P&G am apelat si la serviciul oferit de site-urile astea precum “ejobs”, “best-jobs”, m-am inscris, mi-am completat CV-ul ala on-line si am inceput sa aplic intr-o veselie pe unde vedeam post de manager, manager asistent, sef departament, sef raion si alte astfel de posturi pe la diverse firme, posturi pentru care nu se cerea experienta anterioara. Acum nu ramanea decat sa astept sa fiu contactat. A trecut o saptamana, doua, eu nerabdator fiind am plusat si am inceput sa sun pe direct la firme, sa le trimit CV-ul pe mail in speranta ca imi voi mari sansele de a fi sunat.

Dupa ce m-am chinuit sa aflu telefonul de la sediul Coca-Cola (a trebuit sa sun la telefonul clientului…08000… ca sa il aflu pe cel de la sediu…ca nu e trecut pe nicaieri) am reusit intr-un final sa vorbesc cu cineva din cadrul Departamentului de Resurse Umane trimitandu-i respectivei persoane un mail cu C.V.-ul meu. La cateva zile am fost sunat pentru un post de Bussiness Developer (suna foarte pompos si foarte important), care pana la urma s-a dovedit a fi in mare masura un post de Agent de Vanzari. Ce presupunea asta: Coca-Cola imi impunea un target de 35 de operatii zilnice; aceste operatii insemnau –recuperare credite de la clientii Coca-Cola (adica diversele magazine care vand Coca-Cola, prin magazin intelegandu-se de la gheretele de cartier pana la hypermarketuri de genul Mega-Image), verificarea situatiei stocului, lansare de comenzi. Daca ar fi fost sa face un calcul simplu, sa zicem ca as fi facut in fiecare locatie 3 dintre aceste operatii asta ar fi presupus sa merg in cel putin 11 locatii diferite. Ca urmare, postul presupunea mersul din locatie in locatie si efectuarea acestor operatii. Asadar de dimineata de la 8 si pana seara la 17 mi s-a spus din capul locului ca va trebui sa ma aflu pe teren, asta presupunand a avea de a face zilnic cu traficul bucurestean, trafic pe care il cunoasteti cu totii daca sunteti posesor de carnet de sofer.

Un avantaj al acestui post ar fi fost faptul ca aveai la dispozitie masina si telefon din partea firmei (cred ca ati vazut ca cei de la Coca-Cola conduc Fiat-uri Punto [conduc si altele, de la Fiat Stylo pana la Dacia SuperNova]). Am uitat sa mentionez ca tot de datoria mea era sa aranjez frigiderul Coca-Cola din locatiile respective, astfel incat sa fie la vedere, sa fie curat, asadar se mergea pana la a pune eu mana pe carpa si a-l spala in cazul in care angajatii magazinului nu se ocupau de acest lucru. Probabil ca nu as fi avut probleme la capitolul asta…pentru ca nu sunt crescut nici in puf, nici print nu m-am nascut si deci nu as fi ezitat sa fac si acest lucru. Totusi cred cu convingere ca datorita spiritului meu de leader si capacitatilor mele de persuasiune i-as fi determinat pe angajatii respectivelor magazine sa se ocupe de acest aspect. Pana la urma am refuzat acest post deoarece slujba era de fapt o slujba de teren. Acum sa nu credeti ca sunt absurd sau pretentios si nu sunt dispus sa fac deplasari in interes de serviciu, insa acest post presupunea aflarea mea in trafic aproape toata ziua.

-Ionut J.


Salariul nu a fost discutat la acest interviu, dar avand in vedere ca postul nu cere cine stie ce pregatire, si iti dadea si masina si telefon, nu putea sa fie foarte mare.

Manager Carrefour, la doar 25 de ani

Un articol din Evenimentul Zilei de azi ne-o prezinta pe Andreea Mihai, directorul de marketing al lantului de hipermarketuri in Romania si al doilea om ca importanta al Carrefour Romania, dupa managerul general. La 25 de ani ajungea in aceasta functie, un lucru de laudat. Ma rog, si studiile si CV-ul au ajutat-o, parerea mea, si nu doar norocul.

Targ de joburi.

Intre 27 si 28 octombrie, la Sala Palatului, intre 10 si 18, targul Hipo - Angajatori de TOP. Detalii pe http://www.hipo.ro/index.php/angajatoriDeTop

Update: am fost, am vazut, am lasat CV-uri. Nu mi s-a parut cine stie ce. Prima concluzie: cine stie programare bine, nu moare de foame. Eu nu stiu, asa ca next! A doua concluzie: nu se cauta ingineri, cel putin nu pt inginerie. Sau din companiile care au fost prezente, nu cauta nici una. Daca nu stii programare sau baze de date, ti se ofera posturi de tehnician, raspunzator la telefoane, datator cu ciocanul intr-un xerox stricat... de parca iti trebuie mare diploma pt asta. Si un delfin dresat ar putea face acel job. A treia concluzie: 80% din cei de pe acolo aveau niste CV-uri jenante: prost paginate, scrise aiurea, fonturi bizare... jenant. Cand acel CV te reprezinta intr-un loc care iti poate aduce bani, ai zice ca poti depune mai mult de 8 minute efort ca sa-l faci mai aratos. Multi nu pot. Numarul patru: un astfel de eveniment este plictisitor si obositor, si nici macar nu mi s-a parut foarte mare.

Loyalia

Am incercat sa-mi fac cont pe site-ul agentiei de recrutare Loyalia. Nu strica niciodata un CV in plus. Surpriza a fost pe site. Foarte frumos, totul in flash, bine facut si desenat. Atata doar ca partea de Log In nu merge pe Firefox, ci vrea IE 6. Am deschis site-ul in IE 7, ca daca vrea IE, IE sa fie (nu e ceva nou, si Vodafone tot IE vrea, si alte companii, cred ca au luat toti un script de completat CV facut de cineva doar pt IE). Doar ca Loyalia nu merge nici pe IE 7, ci vrea chiar IE versiunea 6...

Episodul 1: Procter&Gamble

[cititi intai Prologul]


Bineinteles ca a urmat un interviul la firma mama, P&G (au sediul in Pipera, in Iride Business Park, B-dul. Dimitrie Pompei nr. 9-9A). Acolo am fost intervievat de sefa departamentului unde ar fi urmat sa lucrez in cazul in care as fi fost angajat. Acolo am aflat mai multe detalii despre postul in sine. Era vorba despre Departamentul de Achizitii (Purchasing Department cum le place reprezentatilor de Resurse Umane sa le numeasca…de parca romaneste nu mai stiu…de cand cu firmele astea straine am uitat sa vorbim romaneste). Ce inseamna asta…sa zicem ca P&G avea nevoie de fluturasi sau avea nevoie de servicii de promovare a produselor lor, atunci ma punea pe mine si pe altii ca mine din cadrul acestui departament de Achizitii, sa iau legatura cu firme care se ocupa cu fabricarea de fluturasi publicitari sau cu firme de promotii si sa achizitionez aceste produse, respectiv servicii.

Salariul era de 12 milioane, pentru post de incepator (entry-level). La interviu am fost intrebat tot felul de intrebari pentru a fi evaluat si apreciat, cand in engleza cand in romana (am inteles ca P&G are multi angajati straini care lucreaza aici in Romania). Tipa care m-a intervievat mi s-a parut speriata, cred ca am timorat-o cu personalitatea mea puternica. Dupa interviu a ramas ca ma suna in cazul in care voi fi ales pentru acel post. Pana la urma n-a fost sa fie…probabil aia cautau o “leguma”, nu un tip dezinvolt….cine stie. [ : ]

- Ionut J.

Daca nu ma insel, cei de la P&G l-au rugat si sa tina secret detaliile despre post si salariu. Dar noua nu ne pasa :))

Prolog

La insistentele si recomandarea unui prieten de-al meu (adica eu, Radu) m-am decis sa va impartasesc experientele si pataniile mele referitoare la incercarea de a-mi crea o cariera in tara mea natala, eterna si fascinanta Romanie.

A fost o data ca niciodata…haideti sa incepem cu inceputul: am absolvit anul acesta (2006) dificila Facultate de Electronica, Telecomunicatii si mai nou si Tehnologia Informatiei (asta ca sa sune mai frumos pentru elevul de clasa a 12-a care, dupa o trecere in revista a tuturor optiunilor sale, sa incline spre a urma aceasta facultate) din cadrul Universitatii Politehnica Bucuresti.

Deoarece eu unul sunt o persoana practica, realista si materialista, dorinta de a ma angaja s-a manifestat intr-o mica masura inca din timpul facultatii, iar acum dupa absolvire aceasta dorinta a devenit mai pregnanta. Vedeti voi... eu am visuri de marire, faima si avere, daca nu faima, macar avere. Asadar, primul pas pe care l-am facut in acest sens a fost acela de a-mi intocmi un C.V. (desi subtirel tinand cont ca nu am la activ decat vreo 2 saptamani de experienta si anume aceea de promoter pentru Coca-Cola) deoarece fara asa ceva nu poti porni pe lungul si anevoiosul drum de croire a carierei.

Urmatoarea etapa a fost, firesc, aceea de a lua contact cu diverse firme ofertante de locuri de munca. De la bun inceput ar trebui sa precizez faptul ca mie nu mi-a placut facultatea pe care am terminat-o si nici nu am avut intentia de a ma angaja pe profilul facultatii absolvite. Ceea ce imi place mie este sa stau de vorba cu lumea (sunt un tip sociabil, comunicativ, glumetz, de multe ori chiar teatral, deja veti crede ca incep sa ma dau mare), sa observ ceea ce se intampla in jurul meu, sa-i studiez pe semenii mei. Asadar era de asteptat sa-mi caut de lucru in alte domenii decat cele tehnice. Mai departe, bineinteles urmeaza stabilirea contactului cu firmele la care doream sa lucrez. Am stat eu si m-am gandit asa… si am zis ca cele mai mari sanse pentru o cariera frumoasa cu posibilitati de promovare le ai intr-o firma mare (multinationala chiar) cu renume, care sa isi permita sa isi plateasca angajatii oferindu-le salarii mari si multe alte beneficii (cum se poarta acum). Asadar am debutat prin a merge direct la firme si a incerca sa discut cu reprezentantii Departamentelor de Resurse Umane ale respectivelor companii.

Am fost la banci (BCR, BRD, FinansBank, OTP, PostBank) unde am fost tratat cu indiferenta si raceala, neprimindu-ma la departamentele lor de Resurse Umane si trimitandu-ma in schimb la Oficiul de Registratura pentru a-mi depune CV-ul. Totodata am incercat la marile firme de telecomunicatii (Orange, Vodafone, Zapp, Cosmote, Romtelecom). Singurii amabili au fost cei de la Cosmote si de la Romtelecom care m-au primit si am reusit sa discut cu reprezentatii lor din cadrul Departamentelor de Resurse Umane. De discutat am discutat, le-am explicat ca nu vreau sa-mi limitez sansele vizand un anume post si ca ma pot chema pentru mai multe domenii (vanzari, achizitii, management, departament tehnic…vedeti voi, stimati cititori, eu sunt adeptul conceptului de om multivalent, Uomo Universale cum il numeau Renascentistii). Problema este ca eu am ramas doar cu discutia. Vazand ca nu sunt cautat si nu ma baga in seama, am apelat si la alte metode de contact si anume, am apelat la acele firme de “recrutare si plasare a fortei de munca” precum ManPower (cea mai mare si renumita), Loyalia, Lugera & Makler si altele despre care am aflat de pe Internet. Un raspuns foarte prompt am primit de la ManPower care m-au chemat la un interviu pentru a ma evalua, a ma cunoaste si eventual a ma propune pentru un anume post. Acolo am completat un chestionar cu diverse intrebari care aveau scopul de a vedea ei ce anume cauti tu, ce fel de fire esti si asa mai departe. A urmat apoi o mica discutie cu unul dintre recruit-eri si la cateva zile am fost contactat pentru un post la Procter&Gamble.

- Ionut J.

[continuarea in Episodul 1]