04 noiembrie 2006

Interviuri

As vrea sa-mi spun parerea in legatura cu interviurile la care am fost si gustul amar care mi l-au lasat mai mult de 90% din ele! Lucrez de 2 ani jumatate in vanzari. Am vandut de la pixuri, sosete, agende pana la actiuni si carduri exclusive si servicii la cele 2 locuri de munca pana acum. M-am oprit la un moment dat pentru ca am zis ca vreau un job serios intr-o companie mare unde sa am stabilitate si ceva mai multi bani decat la firmele la care lucram!!!!

Vreau sa va povestesc ca am fost la peste 25 de interviuri in cele 3 luni de cautare deoarece nu am acceptat un salariu mai mic de 300 Euro dat fiind experienta capatata. Am avut surprize de genul C&C (150 Euro), Cosmote (200Euro), firmele de soft plateau mai bine dar programul era nenorocit rau!

Pana si prin agentii de recrutare am incercat si numai pretentii si intrebari, examinari psihologice, cacaturi pana la urma daca stai sa te gandesti ca erau posturi de entry level! Ce voiau sa vada? Daca sunt psihopat si vreau sa omor oameni!!! Sa fim seriosi!!!

Pana la urma m-am lasat pagubas si am zis ca n-are rost sa mai caut la firme mari si mi-am gasit la o firma care e la inceput de drum si platesc binisor!!! Ce voiam de fapt sa spun este ca noi suntem de vina ca salariile sunt asa mici pantru ca le acceptam si ne multumim cu putin!!
Ce-ar fii daca la o firma care are nevoie de 4 oameni si ofera un salariu de cacat pentru situatia din Romania, din 20 de intervievati 19 ar refuza oferta salariala si la urmatorul grup din nou!!! Ce credeti ca ar face???? Va spun eu!!! Ar mari oferta salariala nu credeti!!!

Asa ca macar tinerii care au un viitor si vor ceva de la viata nu mai acceptati toate ofertele de kakat ale profitorilor alora. Incercati sa mergeti la o agentie de recrutare serioasa sa va evalueze!!! Dupa aceea veti stii cat sa cereti. Da!!! CERETI!!!!! Ca daca nu cereti nu vi se va da!!! Nu va fie rusine!!! Lor nu le e sa dea putini bani!!! Daca vor sa faca bani la noi in tara trebuie sa si plateasca altfel sa faca afaceri in China, unde au mana de lucru ieftina.
Bafta celor ce urmeaza sa mearga la vreun interviu!!!

-Razvan C.

Acest articol, venit pe mail la nwmania[AT]gmail.com, ridica o problema interesanta: sa ceri un salariu mare de la inceput, chiar daca unele firme nu vor accepta sa ti-l si ofere? Sau sa scazi suma dorita cu gandul ca asa poate ai un avantaj asupra celorlalti care vin la acelasi interviu, dar care vor salariu mai mare pt respectivul post? Eu as zice ca mai ales la inceputul carierei, cand salariul conteaza mult, pt ca ai nevoie de bani la tinerete, nu trebuie renuntat la ideea unui salariu mare... te vor refuza cateva firme... dar si cand gasesti una care sa zica OK, a meritat efortul si asteptarea si cautarea suplimentara. Poate la noi, asa cum zice Razvan, firmele ofera niste posturi unor oameni supra-calificati, in care se munceste mult pt bani putini, si din cauza ca inca nu le-au inchis toti candidatii usa in nas si nu le-au zis-o pe "aia dreapta" in fata.

1 comentariu:

sneakysid said...

Radu, din pacate nu pot fi in intregime de acord cu tine. E buna atitudinea fiecaruia de a se vinde "pe bani buni" la un interviu, dar daca toti absolventii de facultate cer astazi la "entry level" cum spui tu 300E minim, ce te faci cu cei cu 3-7 ani experienta? Ei cat ar trebui sa ceara? Ar trebui minim dublu. Or cate companii dau atata? Ce s-a intamplat cu umilinta necesara cu care trebuie sa pornesti la drum cand te angajezi intr-o cariera? Chiar suntem toti staruri? Nu cred. Nici o facultate de pe lumea asta nu imi da dreptul sa ma duc sa cer salariul celui cu 5 ani de vechime in firma. Absolut nici una. Un pic de consideratie pentru nivelul de experienta pe care il au altii si pentru volumul de munca pe care trebuie sa-l inmagazinezi ca nou venit in firma ar fi de apreciat. Asa probabil ca firmele ar avea mai multi angajati responsabili si fideli. In doua cuvinte: daca firma e serioasa (nu vorbesc de orice firma, atentie), calitatea unui bun angajat, cu potential de crestere, se vede tocmai in felul in care stie sa faca un minim compromis de inceput: accepta un salariu modest, i se ofera garantia ca DACA E BUN creste salarial, si in timpul asta invata ceva si ajunge sa MERITE salariul cerut la inceput.
Cam asta, in mare.
P.S. Nu lucrez in RH.