Episodul 9 - Kraft Foods Romania

Cu ce să încep oare. Motivul pentru care scriu acest mic articol este următorul. Am aplicat pentru acest post [de Merchandiser]. Am fost chemat la interviu şi după o săptămână şi jumătăte am primit un răspuns negativ privind aplicaţia mea. Bun…să o luam cu începutul.

Postul pentru care am aplicat se înscria în categoria posturilor destinate persoanelor începătoare, lipsite de experienţă (aşa-numitul statut de “entry-level”). În descrierea (fişa) postului se menţiona că sunt necesare doar studii liceale. Aşadar, la acest capitol pot spune că îndeplineam cerinţele acestei poziţii (eu fiind absolvent al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii, Univ. Politehnica Bucureşti). Îndatoririle postului erau în principal următoarele:
- asigurarea condiţiilor de expunere a prodsuselor conform normelor şi regulilor impuse de compania Kraft (adică produsele să fie frumos aranjate în raft, în ordinea specificată de către companie, îndeplinind condiţiile impuse de către companie);
- să observi situaţia stocului de marfă la raft, iar în situaţia în care acesta era epuizat, să înştiinţezi agenţii de vânzări, sau sa-ţi înştiinţezi superiorii;
- să te asiguri că respectivele produse Kraft sunt în termen de valabilitate;
- să încerci să obţii o cât mai bună poziţie de expunere a produselor în cadrul magazinului;
- să încerci să extinzi această suprafaţă de expunere a produselor, adică să obţii un cât mai mare spaţiu de afişare a produselor;
- să informezi personalul magazinului despre eventualele promoţii, preţuri recomandate;
- să monitorizezi concurenţa, preţurile concurenţei pe segmentul respectiv (adică pe ceilalţi producători de produse similare, în speţă, ciocolată, bomboane şi cafea) astfel încât să încerci să te impui în faţa acestei concurenţe Aşadar…cam astea ar fi fost îndatoririle principale ale acestui post. Norma era de 70 de locaţii (magazine) pe săptămână, în care să efectuezi respectivele operaţiuni.

Acum, analizând fiecare activitate în parte…uşor ne putem da seama că orice persoană cu studii superioare poate efectua cu lejeritate toate aceste sarcini. Pe deasupra, faptul de a fi absolvit o facultate precum Electronica…spune destul de multe despre mine. În acelaşi timp, eu sunt genul de persoană minuţioasă, care face lucrurile temeinic şi care pune suflet de obicei în ceea ce face. Aşadar şansele de reuşită sunt foarte ridicate. Totodată, imi place să cred despre mine că posed şi abilităţi de comunicare, abilităţi care…să zicem că ar fi folositoare în cadrul acestui post. Toate acele activităţi, la o primă vedere şi conştientizare a lor…pot spune că mi se par simple.

Povestindu-i amicului meu, iniţiatorul acestui blog, despre răspunsul negativ pe care l-am primit, el a ridicat ipoteza conform căreia eu nu am fost acceptat deoarece aş fi fost supra-calificat. Din “Teoria Contractelor” pe care o aducea în discuţie amicul meu, reieşea că, ma rog, companiile preferă “omul potrivit pe postul potrivit”. Nu stiu ce să zic, însă situaţia mea este, după cum am spus, una de începător pe piaţa muncii. În al doilea rând, ceea ce este de blamat în toată această poveste este demagogia companiilor multinaţionale, care afirmă tare şi răspicat, că aplicantul, mai ales cel începator, ar trebui să porneasca de jos (adica pe pe posturile din partea inferioară a ierarhiei companiei), şi pe parcurs dovedindu-şi abilităţile, calităţile, motivaţia şi determinarea, să acceadă la poziţii superioare. Carevasazică este vorba despre acele oportunităţi de promovare şi avansare pe care toate firmele le promit. Aşadar, existând aceste posibilităţi, şi dacă pe bună dreptate ar fi reale, şi nu doar teoretice (adică cel care este avansat este avansat datorită efortului şi realizarilor personale şi nu datorită gradelor de rudenie sau prietenie cu diverşi “sus-puşi” din cadrul companiei), atunci nu ar fi fost nici un fel de problemă ca eu sa avansez în cadrul companiei, şi practic să ajung pe poziţii corespunzătoare calificării şi nivelului meu profesional. Deci una se spune şi alta se face.

Ca să concluzionez: aplic pe un post de la baza piramidei organizaţionale (conform modului de promovare în cadrul marilor companii, dat fiind statutul meu de “ne-experimentat”) şi, prin efortul depus, prin realizarile şi rezultatele mele, pot accede la poziţii superioare în cadrul companiei, ajungând pe un nivel corespunzător nivelului meu de pregatire profesională (nivelului meu educaţional). În încheiere aş mai avea ceva de adăugat. Eu, dacă aş fi pus în postura angajatorului, mă gândesc că aş prefera o persoană supra-calificată pentru că l-aş instrui mai rapid, pentru că acesta s-ar descurca mai bine, s-ar adapta mult mai uşor, ar face faţă unei multitudini de situaţii ce ar putea aparea. Dacă eu am aplicat pe acest post, am mers la interviu, este de la sine înteles că eram interesat de acest post (aşadar, nici o clipă nu am socotit că acest post ar fi nedemn de condiţia mea) . Raţionamentul meu…sper să fi fost unul fluent, logic…şi în mare măsură argumentat. Acestea fiind spuse…tare aş vrea să aud şi părerile voastre…poate unii dintre voi…cu mai multă experienţă în câmpul muncii şi al recrutării.

- Ionut J.