Prolog

La insistentele si recomandarea unui prieten de-al meu (adica eu, Radu) m-am decis sa va impartasesc experientele si pataniile mele referitoare la incercarea de a-mi crea o cariera in tara mea natala, eterna si fascinanta Romanie.

A fost o data ca niciodata…haideti sa incepem cu inceputul: am absolvit anul acesta (2006) dificila Facultate de Electronica, Telecomunicatii si mai nou si Tehnologia Informatiei (asta ca sa sune mai frumos pentru elevul de clasa a 12-a care, dupa o trecere in revista a tuturor optiunilor sale, sa incline spre a urma aceasta facultate) din cadrul Universitatii Politehnica Bucuresti.

Deoarece eu unul sunt o persoana practica, realista si materialista, dorinta de a ma angaja s-a manifestat intr-o mica masura inca din timpul facultatii, iar acum dupa absolvire aceasta dorinta a devenit mai pregnanta. Vedeti voi... eu am visuri de marire, faima si avere, daca nu faima, macar avere. Asadar, primul pas pe care l-am facut in acest sens a fost acela de a-mi intocmi un C.V. (desi subtirel tinand cont ca nu am la activ decat vreo 2 saptamani de experienta si anume aceea de promoter pentru Coca-Cola) deoarece fara asa ceva nu poti porni pe lungul si anevoiosul drum de croire a carierei.

Urmatoarea etapa a fost, firesc, aceea de a lua contact cu diverse firme ofertante de locuri de munca. De la bun inceput ar trebui sa precizez faptul ca mie nu mi-a placut facultatea pe care am terminat-o si nici nu am avut intentia de a ma angaja pe profilul facultatii absolvite. Ceea ce imi place mie este sa stau de vorba cu lumea (sunt un tip sociabil, comunicativ, glumetz, de multe ori chiar teatral, deja veti crede ca incep sa ma dau mare), sa observ ceea ce se intampla in jurul meu, sa-i studiez pe semenii mei. Asadar era de asteptat sa-mi caut de lucru in alte domenii decat cele tehnice. Mai departe, bineinteles urmeaza stabilirea contactului cu firmele la care doream sa lucrez. Am stat eu si m-am gandit asa… si am zis ca cele mai mari sanse pentru o cariera frumoasa cu posibilitati de promovare le ai intr-o firma mare (multinationala chiar) cu renume, care sa isi permita sa isi plateasca angajatii oferindu-le salarii mari si multe alte beneficii (cum se poarta acum). Asadar am debutat prin a merge direct la firme si a incerca sa discut cu reprezentantii Departamentelor de Resurse Umane ale respectivelor companii.

Am fost la banci (BCR, BRD, FinansBank, OTP, PostBank) unde am fost tratat cu indiferenta si raceala, neprimindu-ma la departamentele lor de Resurse Umane si trimitandu-ma in schimb la Oficiul de Registratura pentru a-mi depune CV-ul. Totodata am incercat la marile firme de telecomunicatii (Orange, Vodafone, Zapp, Cosmote, Romtelecom). Singurii amabili au fost cei de la Cosmote si de la Romtelecom care m-au primit si am reusit sa discut cu reprezentatii lor din cadrul Departamentelor de Resurse Umane. De discutat am discutat, le-am explicat ca nu vreau sa-mi limitez sansele vizand un anume post si ca ma pot chema pentru mai multe domenii (vanzari, achizitii, management, departament tehnic…vedeti voi, stimati cititori, eu sunt adeptul conceptului de om multivalent, Uomo Universale cum il numeau Renascentistii). Problema este ca eu am ramas doar cu discutia. Vazand ca nu sunt cautat si nu ma baga in seama, am apelat si la alte metode de contact si anume, am apelat la acele firme de “recrutare si plasare a fortei de munca” precum ManPower (cea mai mare si renumita), Loyalia, Lugera & Makler si altele despre care am aflat de pe Internet. Un raspuns foarte prompt am primit de la ManPower care m-au chemat la un interviu pentru a ma evalua, a ma cunoaste si eventual a ma propune pentru un anume post. Acolo am completat un chestionar cu diverse intrebari care aveau scopul de a vedea ei ce anume cauti tu, ce fel de fire esti si asa mai departe. A urmat apoi o mica discutie cu unul dintre recruit-eri si la cateva zile am fost contactat pentru un post la Procter&Gamble.

- Ionut J.

[continuarea in Episodul 1]